Știu, nu ne pasă de valurile emoționale ale adolescenței. Le-am uitat. Ajunge să ne pese doar când devenim părinți si durerea lor devine durerea noastră și izolarea lor, disperarea noastră. Există un loc, un spațiu, un moment în care adolescența e acceptată. E însoțită. De oameni care știu ce fac, de sfaturi cântărite, de intenție bună, curată.
Un pariu pentru cei care vor modela viitorul, realmente.
O îmbrățișare de care are nevoie orice adolescență.
Te văd, te aud, meriți, poți.